În scurta excursie pe care am făcut-o în 2014 la Roma, n-am apucat să mănânc lasagna. Am fost prea preocupat să testez pasta con vongole, canellonni, gnocchi, pizza, bruschetta, vitello tonato, ori orate con patate al forno, cu toate că am trecut de nenumărate ori, pe Via Nazionale, prin fața unui “fast food” specializat exclusiv în lasagna. Dar, de fiecare dată când treceam pe-acolo era prea plin (stomacul meu, nu stabilimentul respectiv) ca să mai încerc și această specialitate a bucătăriei italiene. Astea fiind zise, nu prea am termen de comparație pentru această lasagna cu ragu de porc și ciuperci.
Ce vă trebuie?
- 1 pachet cu 6 foi (250 g) de lasagna proaspete;
- Circa 600 g sos ragu de porc, proaspăt sau congelat, preparat ca aici;
- 200 g ciuperci champignon proaspete;
- 100 g brânză Grana Padano (se poate înlocui cu Parmigiano Regianna ori cu Pecorino Romano – în lipsa acestora, folosiți cu încredere o cantitate echivalentă de cașcaval);
- 1 linguriță de ulei de măsline;
Un sos pregătit din:
- 200 mL smântână grasă (cu minim 30% grăsime);
- 1 ou;
- 25 g brânză tare dată prin răzătoarea mică (la fel ca mai sus: Grana Padano, Pecorino Romano, Parmigiano Regianna sau cașcaval);
- ½ linguriță de nucșoară măcinată (ori proaspăt dată prin răzătoare);
- 1 vârf de cuțit de piper alb, proaspăt râșnit.
Cum procedați?
De câte ori am preparat lasagna (adică acum și încă de vreo 2 – 3 ori, max.), am folosit foi de lasagna proaspete (luate de la Kaufland). Puteți folosi și foi uscate, caz în care trebuie să le țineți vreo 3 – 4 minute în apă clocotită, pentru a se înmuia.
Dacă folosiți sos ragu congelat, scoateți-l din congelator și lăsați-l peste noapte în frigider, să se dezghețe lent, în legea lui (microundele nu sunt o soluție în acest caz). S-ar putea ca, și după decongelare, sosul să fie prea viscos (țeapăn – în limbaj mai puțin academic). În acest din urmă caz, răsturnați-l într-o tigaie, adăugați o jumătate de cană de apă (sau, mai bine, o cantitate echivalentă de vin alb, sec) și încălziți-l câteva minute, amestecând continuu, până când se fluidizează.
Ciupercile le spălați într-o cantitate minimă de apă și apoi le scurgeți bine (dacă sunteți supravegheați – în caz contrar, ștergeți-le bine cu șervete absorbante) și le feliați, cam la 2 – 3 mm.
Amestecați într-un recipient (neapărat cu H >> D, adică înalt) smântâna cu oul crud, brânza tare rasă, nucșoara măcinată și piperul. Bateți bine amestecul cu un mixer vertical.
Preîncălziți cuptorul la 180 ˚C și ungeți cu ulei o tavă cu margini înalte (poate fi și un vas din sticlă termorezistentă: Pyrex sau Jena, în nici un caz Yena! 
), având dimensiuni cât mai apropiate de cele ale foilor de paste.
Turnați în tavă un strat subțire de sos (să aibă vreo 2 – 3 mm înălțime), apoi puneți în tavă prima foaie de lasagna.
Împărțiți sosul ragu în (n-1) porții egale, unde n este numărul foilor de lasagna de care dispuneți.
Întindeți peste foaia de lasagna o porție de ragu, în strat cât mai uniform, adăugați un strat “monomolecular” de felii de champignon, apoi presărați peste tot brânză tare rasă (știți voi: Grana Padano, Pecorino Romano, Parmigiano Regianna sau cașcaval). Așezați peste toată această lucrare o nouă foaie de lasagna.
Repetați procedura de la punctul anterior până când terminați foile de lasagna. Dacă ați respectat întocmai procedura, ar trebui să puneți ultima foaie de lasagna peste ultima porție de ragu și ultimele felii de ciuperci. Dacă nu, ghinion. Data viitoare să fiți mai atenți!
Peste ultima foaie de lasagna presărați din abundență brânză tare rasă (ați reținut? – Grana Padano, Pecorino Romano, Parmigiano Regianna sau cașcaval), apoi turnați deasupra (încercând să-l repartizați cât mai uniform) sosul de smântână cu ou.
Dați tava cu lasagna la cuptorul preîncălzit pentru 30 – 40 de minute (vă mai uitați când și când ce se întâmplă prin cuptor, eventual rotiți vasul cu 180 ˚ – în plan orizontal, nu vertical!).
Dacă vi se pare că foile de lasagna sunt făcute, puteți să rumeniți lasagna 2 – 3 minute cu flacăra din bolta cuptorului, după care o scoateți din cuptor (cu tot cu tavă) și o lăsați să se odihnească măcar 30 de minute. Dacă nu-i lăsați timp să-și revină, o să fie cam dificil de porționat, rezultând porții inestetice, ca asta, …
… ori o lăsați să se răcească de tot, o porționați și apoi, când e nevoie, încălziți fiecare porție individual, în cuptorul cu microunde, așa cum se procedează în orice restaurant care se respectă
Dacă aveți un vino bianco secco, ar fi cazul să-l puneți din timp la rece și să-l turnați în pahare, imediat ce ați pus lasagna în farfurii.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!