Ciupercile Shimeji, originare din estul Asiei, în mod natural cresc pe fag, de unde și denumirea de ciuperci de fag (beech mushrooms). Cele de cultură, pe care le găsiți în hypermarketuri, sunt fie brune (buna-shimeji), fie albe (bunapi-shimeji). Deși cultivarea lor a fost patentată de companii japoneze, la ora actuală se cultivă nu numai în Asia, ci și în Europa și în America de Nord. Eu am găsit unele de proveniență coreeană, la Carrefour Market. Inițial costau 7,99 Lei / caserola de 150 g. După vreo săptămână, aceleași ciuperci (nu știu dacă au mai avut și alți cumpărători în afară de mine 
), costau doar 3,99 Lei. Pentru preparatul următor, aștept să le mai ieftinească. Am aflat din surse sigure (adică de pe un blog culinar 
) că, păstrate la rece, în ambalajul original, rezistă cam șase săptămâni de la data recoltării.
Am luat o caserolă de bunapi-shimeji, pe care mai întâi le-am gătit și abia apoi m-am documentat să văd cum le prepară alții (legile lui Murphy sunt aplicabile și în bucătărie). Cam toată lumea zice că aceste ciuperci nu sunt bune crude, ci trebuie gătite. În stare crudă sunt amărui, însă gustul amar dispare prin gătire, ușurându-se totodată și digerarea lor.
Ce vă trebuie?
- 150 g (1 caserolă) ciuperci Shimeji albe, proaspete;
- 1 fir de ceapă verde;
- 1 fir de usturoi verde;
- 1 morcov mic;
- 20 g unt;
- 1 lingură de ulei de măsline;
- 50 – 75 mL vin alb, sec sau demisec;
- 1 linguriță boabe de piper roșu;
- 2 – 3 fire de pătrunjel creț;
- Sare marină și piper negru (ambele proaspăt râșnite) – după gust.
Cum procedați?
Tăiați baza ușor lemnoasă pe care sunt crescute ciupercile, astfel încât să le individualizați. Treceți-le rapid printr-un jet de apă rece, apoi lăsați-le să se scurgă bine.
Curățați ceapa și usturoiul și tăiați-le în rondele subțiri. Curățați morcovul și tăiați-l în rondele de 3 – 4 mm grosime.
Într-o tigaie antiaderentă topiți untul în uleiul de măsline. Căliți în acest amestec, la foc mediu spre mare, rondelele de morcov – nu mai mult de 2 minute.
Adăugați ceapa și usturoiul și mai căliți preț de 1 minut.
Acum adăugați ciupercuțele individualizate, amestecați și căliți totul încă 2 – 3 minute.
Asezonați cu sare și piper.
Când ciupercile încep să se înmoaie și să-și lase lichidul în tigaie, reduceți flacăra la mediu spre mic și adăugați vinul.
Lăsați amestecul să fiarbă încetișor, amestecând sporadic, până când se evaporă alcoolul și, parțial, apa. Asta se întâmplă în vreo 3 – 4 minute.
Adăugați acum boabele de piper roșu și mențineți focul la minim 6 – 8 minute, până când în tigaie rămâneți doar cu grăsimea lichidă, iar ciupercile încep să sfârâie.
Luați tigaia de pe foc, adăugați pătrunjelul creț și cam asta-i toată tărășenia.
Ciupercuțele astfel sotate și-au găsit locul pe lângă niște bucățele de pește spadă trase rapid la tigaie. Am mai pus pe lângă și niște cartofi “naturi” (nu râdeți, am văzut bucătari cu pretenții de “chef” exprimându-se astfel), ceva extra pătrunjel ondulat.
Faza lichidă asociată a fost un rosé bine frapat: Grenache-Cinsault de Pays d’Oc. Este vinul acela care costă între 18 și 35 Lei sticla cu gât strâmb (750 mL), funcție de magazinul din care-l cumperi.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!
Pentru alte rețete de ciuperci sotate, click aici.
