Pentru japonezi, Teriyaki reprezintă atât un stil de gătit, cât și amestec de ingrediente utilizat la acest mod de gătire: sosul Teriyaki.
Gătitul în stil Teriyaki implică glazurarea peștelui sau a cărnii cu sos Teriyaki, urmată de gătirea acestora la temperaturi ridicate, pe grătar sau în tigaie. Tehnica Teriyaki este aplicată de japonezi în special peștelui, în timp ce vesticii o utilizează frecvent pentru carnea de vită, miel, porc sau pui.
Paradoxal, dar în Japonia n-ai să găsești în magazine sos Teriyaki. Găsești în schimb ingredientele din care japonezii și-l prepară singuri, amestecând în diverse proporții sos de soia, mirin (un vin din orez), sake (un “rachiu” mai slab, tot din orez), zahăr sau miere. Sosul Teriyaki “de-a gata” este o invenție americană. Așa cum salatei Niçoise americanii i-au adăugat cartofi fierți și fasole verde păstăi, și sosul Teriyaki l-au “îmbunătățit” cu susan și usturoi, ingrediente nespecifice bucătăriei japoneze. Iar uneori au înlocuit mirinul cu vin, pur și simplu.
Dar nu numai peștele sau carnea se pot găti în conformitate cu tehnica Teriyaki, ci și ciupercile. O să obțineți un preparat rapid (nu necesită mai mult de 5 minute de pregătiri și alte 10 – 15 minute de gătire). Sos de soia și sos Teriyaki găsiți în orice supermarket care are și un raion de produse asiatice. S-ar putea să găsiți și la alimentara de cartier. Cât privește ciupercile, nu contează că-s albe sau brune, important este să fie cât mai proaspete.
Ce vă trebuie?
- 500 g ciuperci Champignon brune;
- 2 – 4 căței de usturoi;
- 2 linguri de ulei de măsline;
- 1 linguriță de sos de soia;
- 2 – 3 linguri de sos Teriyaki;
- ½ legătură de pătrunjel verde;
- ½ legătură de mărar verde;
- Piper mixt proaspăt râșnit – după gust.
Cum procedați?
Luați ciupercile proaspete, ștergeți-le ușor pentru îndepărtarea urmelor de pământ, eventual mai ajustați-le cozile, dacă vi se par prea lungi sau cu defecte. Nu trebuie să le spălați.
Ciupercile mari tăiați-le în sferturi, cele medii în jumătăți, iar pe cele mici lăsați-le întregi.
Curățați usturoiul și tocați-l.
Spălați, scurgeți și tocați pătrunjelul și mărarul. Le puteți procesa separat sau împreună, că oricum, tot acolo ajung în final.
După ce ați terminat toate aceste pregătiri, puneți la încins un wok sau o tigaie cu pereți ceva mai înalți, în care ați pus uleiul de măsline.
În uleiul încins puneți ciupercile și căliți-le la foc mediu spre mare vreo 3 – 4 minute. Scuturați wokul sau amestecați în el, în așa fel încât uleiul încins să cuprindă toate ciupercile, iar acestea să se rumenească uniform. Asezonați cu piper. Sare nu puneți, că o să veniți ulterior cu sosurile care sunt suficient de sărate.
Când ciupercile încep să emane abur, semn că pleacă din ele componenta majoritară (adică apa), adăugați usturoiul. Nu-l puneți înaintea ciupercilor sau direct la început împreună cu ciupercile. Riscați să se ardă ori să se gătească prea mult și să confere un gust amărui ciupercilor.
Reduceți focul la mediu și sotați vreo 5 minute, neuitând să scuturați wokul sau să amestecați în el.
Când aproape a plecat toată apa lăsată de ciuperci, adăugați sosul de soia, apoi sosul teriyaki. Mai amestecați vreo 2 – 3 minute, cât să se îmbibe sosurile în ciuperci.
Adăugați mărarul și pătrunjelul, omogenizați (adică împrăștiați verdele prin toată tigaia maronie), după care luați de pe flacără recipientul în care ați gătit, puneți-i un capac și lăsati ciupercile să nădușească vreo 2 minute înainte de a le servi.
Se pot servi ca atare, calde sau chiar reci, ori în calitate de garnitură la preparate din pește sau carne. Aici, alături de chiftele sau pârjoale, funcție de care parte a Carpaților Orientali vă aflați.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!